Pe mine mie reda-ma - Contributii istorico-literare intre anii 1940-1999 (vol. VI)

Ce alegem azi din Eminescu, ce ne place inca din poemele pe care, de mici, le-am invatat pe de rost? Am facut, repet, aceasta experienta de mai multe ori si cand, cu catva timp in urma, am deschis din nou editia Perpessicius si cateva zile in sir m-am odihnit, vorba filozofului, in Eminescu, am constatat ca gustul meu nu s-a modificat prea mult de la penultima lectura integrala. Preferintele mele sar si acum peste poemele pregatitoare din adolescenta si incep cu "Venere si Madona" si "Mortua est!", nu ocolesc nici "Epigonii", poem polemic si didactic, cu o retorica intr-o oarecare masura obosita. Indignarea din partea a doua atinge insa accente puternice, si lirismul sarcastic, cu nuante biblice, este coplesitor. Este, poate, la mijloc si obisnuinta, dar cand privirea cade pe versul stiut si ras-stiut, "Iara noi? noi, epigonii?... Simtiri reci, harfe zdrobite", mecanismele interioare ale imaginatiei se pun in miscare si spiritul critic este uluit de forta cu care se rostogolesc in ritmuri accelerate imaginile unei teribile manii... Ce mai conteaza banalitatea dialectica a unui cuvant (rapejune), cand exista versul extraordinar "Noi carpim cerul cu stele, noi manjim marea cu valuri"? si inca altele care au intrat in memoria noastra si revin acum in timpul lecturii, proaspete si culpabilizante ca versetele din Vechiul Testament. O formidabila retorica a negatiei insufleteste aceasta antiteza pe care Eminescu o reia in doua din Scrisori (II si III) si, sub forme mai voalate in numeroase alte poeme, acolo unde trecutul si prezentul stau, ireductibil, fata in fata. Scepticismul coboara pana la radacinile existentei si atrage totul intr-o negatie vehementa, demonstrativa, pierduta intr-o uriasa scarba de lume: Ce e cugetarea sacra? Combinare maiestrita Unor lucruri neexistente, carte trista si-ncalcita, Ce mai mult o incifreaza cel ce vrea a descifra. Ce e poezia? inger palid cu priviri curate, Voluptuos joc cu icoane si cu glasuri tremurate, In acest Corpus, elaborat cu truda si cu multe greutati, tiparit la Chisinau, volumele V si VI au fost dedicate paginilor reprezentative din critica si istoria literara romaneasca despre Mihai Eminescu. Volumul VI cuprinde, in continuare, texte din perioada 1940-1999, cea mai bogata in exegeze. Selectie grea si temerara, de vreme ce s-au scris zeci de mii de pagini de cercetari si caracterizari atat de diverse fiecarei etape si personalitati; dar care lumineaza fatetele eminescianismului. Lectura lor va fi doveditoare. Eminescu a patruns in acest veac atat de puternic in cultura romaneasca, incat statutul este definitiv.

Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro