Byron in retea sau Cum a ramas libera canapeaua doctorului Freud

Despre felul in care stiintele cognitive abordeaza imaginatia literara.

Imaginea noastra despre suflet este la fel de importanta ca imaginea noastra despre univers. De altfel, cele doua s-au reflectat mereu una in cealalta. S-a scris mult despre faptul ca universul geocentric si structura tripartita a sufletului robit de pofte, aprins de pasiuni si inaltat de ratiune au fost perfect coerente si inseparabile, asa cum dualismul cartezian nu poate fi pe deplin inteles fara fizica lui Galilei.

Bucla Stranie, fluiditatea conceptuala, decorporalizarea constiintei, Ipoteza markerului somatic nu si-ar avea sensul in alt univers decat cel descris de teoria relativitatii, gravitatia cuantica sau gaurile negre. Noi suntem cei care decupam universul in conceptele noastre. Galaxiile si toate celelalte sunt realitati mentale. Orice viziune asupra sufletului trebuie sa rezolve probleme de epistemologie, etica, estetica.

Literaturii, artei in general, i s-a cerut mereu sa le satisfaca pe toate trei sau sa se dea la o parte.

Mi-am propus sa expun felul in care stiintele cognitive abordeaza imaginatia literara si sa incerc o cartare foarte limpede, sper, a corespondentelor dintre anumite reprezentari despre sufletul uman, in acceptiunea lui cognitiva, si viziunile pline de fantezie din romanele catorva prozatori remarcabili ai zilelor noastre. (Alexandru Budac)