Jurnal extim

Michel Tournier reuseste un tur de forta: sa nu vorbeasca deloc despre sine, sa nu livreze nimic din fiinta lui, sa nu-si povesteasca viata - si sa-si pasioneze cititorul... Jurnalul sau este o epura. Trebuie sa-i fim ... recunoscatori lui Tournier ca ne salveaza, gratie "extimului", de ispita narcisismului. ( Francois Busnel , L'Express ) Jurnalul intim este, pesemne, scrierea cea mai raspandita din lume... toti tin un astfel de jurnal, il ascund, il inconjoara cu afectiunea lor si sfarsesc prin a visa sa-l publice. Scriitorii cei mai respectabili nu fac exceptie de la aceasta trista regula.
Ca sa nu alunece si el in ridicol, Michel Tournier tine un jurnal extim. Si publica extrase din el, care alcatuiesc un adevarat "fals jurnal" surprinzator.
Le spun copiilor dintr-o scoala: "Scrieti in fiecare zi cateva randuri intr-un caiet gros. Sa nu fie un jurnal intim consacrat starilor voastre sufletesti, ci, dimpotriva, un jurnal indreptat spre lumea exterioara, spre oamenii, animalele, lucrurile ei. Si veti vedea ca, de la o zi la alta, nu numai ca veti scrie mai bine si mai usor, dar, mai cu seama, veti avea o prada mai bogata de consemnat. Pentru ca ochiul si urechea voastra vor invata sa decupeze si sa retina din imensa si informa magma de perceptii cotidiene ceea ce poate sa treaca in scrisul vostru. La fel cum privirea unui mare fotograf inconjoara si incadreaza scena care poate deveni o imagine. ( Michel Tournier )

Nume de referinta al literaturii franceze contemporane, Michel Tournier s-a nascut la Paris, in 1924. Urmeaza cursuri de filosofie la Sorbona si la Universitatea din Tubingen. Colaboreaza la Radiodifuziunea Franceza, apoi la postul de radio Europe I. De mai bine de patruzeci de ani traieste in casa parohiala a unui sat minuscul situat la patruzeci de kilometri de Paris. A debutat in 1967 cu romanul Vineri sau Limburile Pacificului , incununat cu Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze. In 1970 publica Regele Arinilor , laureat cu Premiul Goncourt. In 1972 ii apare romanul Meteorii , urmat de eseul Vantul Paraclet (1977), volumele de nuvele Cocosul de munte (1978, aparut in limba romana cu titlul Piticul rosu ) si Zborul Vampirului (1982), romanele Gilles & Jeanne (1983), Picatura de aur (1986) etc. Din 1972 este membru al Academiei Goncourt. In 1993 i s-a decernat Medalia Goethe, iar in 1997 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Londra.

Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro