Inconstientul modernilor. Eseu asupra originii metafizice a psihanalizei

Iata o evidenta a zilelor noastre: Freud a descoperit inconstientul, iar psihanalizei ii revine privilegiul de a fi stiut sa-i exploreze mecanismele intr-un mod inedit. Revolutia psihanalitica a inaugurat astfel o noua epoca, asa cum, odinioara, Copernic a bulversat ierarhia astrelor, iar Darwin a reconfigurat descendenta omului.
Or, psihanaliza isi are radacinile in metafizica moderna care, de la Descartes la Husserl, incearca sa gandeasca subiectivitatea subiectului ca instanta fondatoare a cunoasterii si a actiunii. Caci inconstientul, acest cuvant pe care metafizica il implica, dar pe care nu l-a pronuntat niciodata, este obsesia filosofiei, de la Descartes incoace si de la al sau cogito: Spinoza, Leibniz, Kant, Fichte, Schelling, Schopenhauer, Nietzsche, Husserl sau Heidegger s-au lovit cu totii de partea nocturna sau tainica a omului din chiar momentul in care acesta se instituie ca subiect suveran. Inconstientul este, din punctul de vedere al metafizicii, toata aceasta noapte a lumii pe care o percepem, dupa spusele lui Hegel, atunci cand privim un om in adancul ochilor. In definitiv, nu este nimic altceva decat acest indicibil al metafizicii moderne care nu devine explicit in metafizica decat cu pretul unei refulari a originii sale metafizice.
Toate acestea explica, fara indoiala, raportul ambiguu - in mod aparte evident la Lacan - al psihanalizei cu filosofia, pe care ea o respinge si, totodata, o revendica. Daca filosofia moderna a vorbit despre inconstient fara sa o stie, psihanaliza a facut filosofie fara sa vrea. Acolo unde se afla subiectul modern, inconstientul trebuia sa se iveasca: acolo unde a aparut inconstientul, filosofia trebuie sa revina.

Jean-Marie Vaysse este profesor de filosofie la Universitatea Toulouse Le Mirail .

Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro