Franta pe care uitam s-o iubim

Scurtul eseu, "Franta pe care uitam s-o iubim", poate fi citit ca un aprig rechizitoriu indreptat impotriva acestei Frante golite de "substanta", decazuta, uratita, lasata "sa se transforme intr-un simplu teritoriu de populare, intr-un capetel ... de Eurasie mondializata": "Zeci de ani de minciuni despre Franta ca Paradis multicultural, multirasial, multiconfesional, multi mai ce? Prea multe minciuni; si acum, realitatea suprema care explodeaza sub ochii tuturor si, ca un elicopter, lumineaza nebunia acestei tari considerate atat de carteziana. " Si totusi, noteaza autorul: "ea are inca greutate in lume, datorita acelei mosteniri de idei pe care natiunile le asocieaza acestei tari, ?vocatiei sale supranaturale?, proclamate de Bernanos." Cu toate acestea, viziunea scriitorului este plina de optimism: "N-as scrie cartea aceasta daca n-as crede profund in vitalitatea Frantei, in viitorul ei, in capacitatea francezilor de a spune ?destul!?."
"Forta francitatii, acea libertate cu care gandirea aborda omul, cetatea si Istoria, acea impetuozitate intelectuala franceza, atat de putin carteziaa, a lasat locul unor prudente tatonari, precum acelea pentru inlaturarea minelor. Da, asa arata, astazi, francezul care gandeste: o inteligenta infofolita in nenumarate straturi de protectie, si care tatoneaza, se strecoara printre subiectele interzise, se taraste pe un camp minat, inspaimantata de o posibila explozie.Si daca toate minele acestea n-ar fi decat imaginare? Si daca n-am mai fi obligati, cand incepem o discutie sincera, sa cantarim caracteristicile etnice, sociale, sexuale etc. ale interlocutorului nostru si sa ne cenzuram in functie de aceste criterii? Si daca ne-am putea recapata verticalitatea si vorbi cu glas tare? Ca Voltaire in momentele lui cele mai bune. Ca Hugo pe insula lui." (Andrei Makine)

Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro