Baudolino

Traducere de Stefania Mincu. Prin Baudolino (Bompiani, 2000), Umberto Eco exploreaza din nou Evul Mediu, in cautarea unor raspunsuri edificatoare ce privesc Istoria actuala, acum, la rascrucea dintre doua milenii. Cit adevar si cita minciuna („fiction”) sint cuprinse in tratarea romanesca a istoriei? Cam tot atitea cite incapeau in cronicile bizantine sau in bestiariile cu monstri ale antichitatii, revizitate de postmodernism. Romancierul-semiolog recurge la un tipic erou picaresc (nativ din Alexandria piemonteza, devenit fiu adoptiv si cavaler al imparatului german Frederic Barbarossa) ce se deplaseaza continuu in story , depasind orice frontiere (statale, geografice, lingvistice, etice etc.) si ilustrind astfel coordonatele „canonice” ale narativitatii postmoderniste. Traversind spatii cunoscute intre Occident si Orient (ca student la Paris sau combatant in razboaiele si in cruciadele din secolul al XII-lea), dar si itinerarii utopice (pastisate dupa texte aprocrife), neobositul Baudolino este un alter-ego al romancierului, scotocitor de fapte miraculoase, care se probeaza pe sine intr-o ipostaza similara/diferita cu/de acelea ale lui Adso da Melk din Numele Trandafirului , Jacopo Belbo din Pendulul lui Foucault sau Roberto de la Grive din Insula din ziua de ieri . Se construiesc aventuri extraordinare si se descriu tinuturi fantastice cu acelasi patos exotic-barochizant ce mentine mereu treaza curiozitatea. Cu unele gratioase prolixitati, Baudolino e un roman alexandrin, de descendenta bizantina, reusind uneori sa atinga acea transparenta ambigua a tonului epic elegiac din Creanga de aur a lui Sadoveanu. (Marin Mincu)

Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro