Timpul si Legea Penala

Impusa de nevoia coexistentei sociale, singura ratiune de a fi a societatii românesti, legea penala – substantiala si de procedura – creatie a omului a carui protectie este chemata sa o realizeze, are firesc determinarile si limitele impuse de timp.

Abordarea si cercetarea stiintifica si unitara a rolului si efectelor pe care timpul, scurgerea neostoita a acestuia le are asupra legii penale, atât substantiala, cât si procedurala, se înscrie ca un prim element de noutate al acesteia în arealul doctrinei juridice autohtone care a privit si abordat pâna în prezent si, de regula, separat aceasta problematica atât de importanta.

Observarea si examinarea critica a unor reglementari legale, a unor puncte de vedere doctrinare ori rezolvari jurisprudentiale în materie, argumentarea solida, stiintifica a optiunilor exprimate consolideaza elementele de noutate ale lucrarii, impunând-o atentiei celor interesati, practicieni sau teoreticieni ai dreptului penal substantial sau procesual.