Roman intim

Paul Goma: un ?caz? incitant la culme al literelor romane. Un ?caz? depasind pe cele din interbelic ale unor Panait Istrati sau Mihail Sebastian, deoarece s-a schimbat dramatic contextul, contemporanul nostru fiind expresia unor imprejurari ale istoriei ce transcend in asa grad orice miza individuala, incat angajeaza intr-un fel sau altul constiinta fiecaruia dintre noi?

?Punerea in paranteza? a lui Goma prin obstacole produse tiparirii si difuzarii creatiilor d-sale s-a impletit cu un proces de calomniere menit a-l ?stropi cu vitriol?, a-i desfigura chipul?

O manie de vates neinteles constituie esenta acestei personalitati care abia daca n-ar fi starnit valul de idiosincrazii, rejectari, furii ce-l cunoastem ar fi fost suspecta de inautenticitate. Indeobste preferam a evita prognozele, insa ne ingaduim o exceptie: nu va intarzia prea mult momentul in care Goma, cum bine s-a remarcat, un Soljenitin roman, va deveni, la o scara de larga aprobare, una din figurile centrale ale literelor noastre si deopotriva ale vietii noastre publice din ultimele trei sferturi de veac ce aproape ii acopera traiectul biografic?

Cu cat minimalizarile, aversiunile, insultele s-au acumulat (pe linia, de altminteri, a zvonurilor imunde lansate de Securitatea care s-a vazut incapabila a-l dobori), cu atat dreptatea de fond a exilatului de la Paris a devenit mai convingatoare. Tratamentul de care a avut parte abia ca a scos in relief latura buna a lucrurilor, i-a stimulat pe cei de buna-credinta sa reflecteze si sa ajunga, speram, la concluziile cuvenite? Goma se cade a fi socotit atat drept unul din scriitorii nostri de seama, cat si drept un reper moral de prim ordin.

Gheorghe Grigurcu

 

Comparatia cu apa (stingatoarea, potolitoarea setei) nu este foarte adevarata; pe deasupra, tocita. Cea cu mancarea alinand foamea e de-a dreptul vulgara; desi din Evanghelii ni se trage, acolo se spune, adica Evanghelistul repeta cuvintele lui Isus, ca omul se hraneste nu numai cu paine ? pamanteasca, spre deosebire de cea spirituala, cereasca. Ai citit undeva, dar unde? cand?, de cine? ? oricum, un scriitor scria despre scrierile altui scriitor ca, citindu-i-le, incerca o placere asemanatoare cu aceea? Ba nu: spunea de-a dreptul: citindu-l pe cutare scriitor, e ca si cum ai face dragoste trupeasca cu acela ? dac-ar fi femeie, asa cumva? Nu prea. Oricum. Sa admitem ca zicatorul scriitor cunoscuse multe femei la viata lui; sau din contra? Iar daca nu din-contra, atunci numai o femeie cunoscuse si de-aceea te-ai trezit zicand ca altul zisese zicerea ? orice, cu conditia sa fii original? Nu, caut sa aflu: uneori parca numai tu ai face totul in acel cuplu, de parc-ai fi singur; de parca tu singur ai fi, pe rand si simultan, el si ea, el-ea. Alteori: o cunosti bine-bine, intim, trupeste, biblic, stii ca nu pentru intaia oara o cercetezi, nou nu ti se arata nimica, sau nu mare lucru, dar nou este ca tu stii, cunosti: ti-e mereu, mereu, mereu, de fiecare data, prima.

?Asa o fi cu femeia iubita cu adevarat; deplin iubita; si cu sufletul si cu trupul: pe la sufletul trupului, iubirea. O stii atat de bine, prin toate ascunzisurile, nuantele, incat ti-e tot timpul proaspata, neinceputa, ca si cum din coasta ta ar fi fost adineauri extrasa, trasa si oferita ? ca si Adam, te miri de fiecare data de intalnirea cu coapsa; ba nu: coasta. si constati ca tu esti aceea, celalalt/a; si nu te mai miri: accepti ca s-a rasturnat ordinea, osia lumii si, la urma urmei, de ce nu s-ar, de ce n-ar fi gata rasturnata, lumea ? de dragoste??


Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro