Pururi tanar ( vol I )

Doi cunoscuti eminescologi Mihai Cimpoi si Victor Craciun au pus la cale in complicitate cu un editor destoinic si inimos, Anatol Vidrascu, editarea unui CORPUS EMINESCU in zece volume a operelor si fragmentar a scrierilor despre el. Primul volum din aceasta noua serie a aparut intr-un moment in care poetul national primeste un nou val de contestare (al catelea?) din partea unor tineri versificatori si ideologi europenisti care foarte siguri pe estetica lor declara ritos ca "poezia lui Eminescu nu ma incanta de fapt nici nu exista pentru mine" sau "poetul insusi era ceva inert si ridicol ca o statuie goala pe dinauntru si cu dangat spart" ori si mai limpede "poezia lui Mihai Eminescu ma lasa rece" si "proza lui Eminescu ma lasa rece este sub nivelul minimei lizibilitati [...] arata la fel de sec ca o carte de telefon versificata" si alte asemenea propozitii scandaloase pentru spirit. Justificarea pe care o dau unii acestor reactii, de neimaginat intr-o cultura normala, este ca, de multa vreme, Eminescu a fost subiect protejat, mistificat, zidit intr-un cult paralizant de manualele scolare si de ideologia totalitara. A venit vremea sa-l citim cum trebuie, spun ei, si sa dam deoparte scutul de protectie care impiedica dreapta evaluare critica... Eminescu a fost, intr-adevar, obiect de cult in scoala, nu de azi, de ieri, ci de multa vreme si iritat G. Calinescu se ridica in anii '30 impotriva acestui spirit mistic care insoteste pe autorul Luceafarului si care face din el un monstru de eruditie si intelepciune in toate domeniile spiritului, de la indianistica la matematica si fizica teoretica. Lauda perpetua nediferentiata triumfalist este tot atat de nefasta pentru destinul unui mare poet ca si negatia si zeflemeaua perpetua si singura metoda de a dovedi pretuirea noastra este de a-i citi in spirit critic. Nu trebuie, cred, sa intram azi in panica si sa facem un sindrom depresiv daca trei sau patru juni necopti la minte dornici sa se afirme ne anunta solemn ca Eminescu a devenit pentru ei ridicol si ca poezia lui ii lasa completamente rece. Sa-i lase, nu-i o mare catastrofa nationala, in toate timpurile si in toate locurile se gasesc si se vor gasi in continuare indivizi care vor face indecente pe statui si vor spune ca marii poeti sunt perimati. Vor veni in mod sigur altii mai luminati si mai talentati care vor descoperi ca statuia lui Eminescu nu este goala si ca sunetul liricii sale este plin si armonios... Ar fi o mare eroare daca ne-am apuca acum sa dovedim celor care il contesta ca Eminescu este un mare poet si ca poemele sale plac si azi celor care stiu sa le citeasca... Istoria literaturii romane arata ca asemenea refuzuri se tin lant in secolul nostru si ca marii creatori au fost mereu vanati, insultati, minimalizati. Sa ne consolam cu gandul ca absurditatile mor tinere si singure si ca nu toti cei care le debiteaza vor intra in istorie. Eminescu nu trebuie, in consecinta, aparat nici cu exces de zel, nici cu indignare, pentru ca, se stie, un poet care trebuie sprijinit este pe cale sa cada. Ceea ce nu este cazul lui Eminescu. El trebuie doar publicat sistematic si comentat in spiritul adevarului estetic. Este suficient. Superlativele nemasurate l-ar umili tot atat de mult ca si insultele celor care neavand gust estetic si nici bun simt, ii contesta orice valoare. Geniul se protejeaza singur, prin opera sa. Eminescu rezista oricarei analize critice serioase si, cum a dovedit timpul scurs de la moartea lui, el iese mai pur si mai puternic din succesivele negatii la care este supus de spiritul nostru dambovitean, cartitor si nestatornic. Dupa proletcultistii care nu acceptau din el decat "Viata" si prima parte din "Imparat si proletar", iata vin acum in forta europenistii post-decembristi, care nu mai accepta nimic din scriitorul devenit pentru noi romanii, un mit national. Vor trece si ei asa cum au trecut ce-i dinainte, insotiti de aceeasi glorie... Va oferim un CORPUS EMINESCU in NOUA? volume: 1. PURURI TANA?R. Dedicatii lirice 2. INFA?TURAT IN MANTA-MI. Memorialistica 3. STEAUA SINGURA?TA?TII. Efigii si secvente literare 4. PROPRIUL VIS. Prefete definitorii la volumele Eminescu 5. PE MINE, MIE, REDA?-MA?. Contributii istorico-literare pana la 1939. 6. PE MINE, MIE, REDA?-MA?. Contributii istorico-literare intre anii 1940-1999 7. FOCUL MEU. Imaginea lui Eminescu in arte, medalistica si filatelie. 8. MA? TOPESC IN FLA?CA?RI. Dialoguri cu eminescologi din lume. 9. PESTE NEMA?RGINIREA TIMPULUI. Cele mai frumoase traduceri din Eminescu in 64 de limbi.

Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro