Prefixul "post" al modernitatii noastre

Daca modernismul a avut obsesia spatiului, postmodernismul o are pe cea a timpului (sa ne gandim numai la fascinatia exercitata asupra noastra de calatoria in timp). Iar daca adaugam aceasta obsesie la aceea a trecutului, o analogie intre situatia individului aflat intr-o cura psihanalitica si situarea noastra culturala intr-un spatiu postmodern devine tulburatoare, relevand sugestii neasteptate. Freud spunea ca in inconstient nu exista timp. Dorintele noastre neimplinite, ca si evenimentele traumatizante ale vietii noastre se afla acolo intr-un prezent etern; pentru a depasi trauma, trebuie sa te intorci, sa reconstruiesti si sa retraiesti evenimentul respectiv. Aceasta se realizeaza prin povestire: povestind, interpretezi; interpretand, dai un sens si constientizezi; constientizand, realizezi ca evenimentul a trecut, recuperand timpul. Trecutul astfel depasit, te poti angaja in viitor, poti decide, poti sa-ti proiectezi propriul eu intr-un viitor oarecare.
Poate postmodernismul nu este altceva decat epoca in care cultura noastra moderna se psihanalizeaza; numai ducand la bun sfarsit aceasta cura, acest timp dramatic al auto-intelegerii, rememorarii si impacarii putem lua decizii, ne putem proiecta viitorul autoproiectandu-ne.
Irina Stanciugelu

Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro