O faclie de Pasti

Intre "Comedii" si "Momente" se asaza rastimpul unei generatii, imprejurare confirmata si de cronologia operelor, daca ne gandim ca " Comediile" sunt scrise intre 1877 si 1885, in timp ce "Momentele", in cea mai mare parte a lor, sunt compuse incepand din 1899. Dar ca si "Momentele", "Comediile" nu contin in genere nici o asprime, atmosfera ramane impacata, incat verva ironica a scriitorului nu trece dincolo de sublinierea unui comic de situatii. O singura data in teatrul sau, satira lui Caragiale a devenit mai cruda, in "O scrisoare pierduta", si o singura data in povestirile sale, satira mi se pare amara, in ?Grand Hotel "Victoria Romana"?. (...) In "O scrisoare pierduta", satira institutiilor noastre democrate, functionand fara sprijinul educatiei interioare a omului chemat sa se bucure de binefacerile lui, neadevarul regimului politic al vremii, revelat de atatea ori de critica junimista, sa asculte viziunea "cetateanului turmentat", personaj construit cu largi mijloace de stilizare tipizanta, ca in comedia moliereasca, in care este infatisat martorul naiv, dezinteresat si perplex al farsei politice, omul anonim din marea multime nesocotita. (...) Noua viziune realista a omului, legat de spatiu si de timp, a intrat decis cu contributia sa in tehnica literara a scriitorului nostru. (...) Oamenii lui Caragiale traiesc intr-o lume fara obiecte, vida, cu foarte rare indicatii asupra costumului lor, fara vreuna cu privire la decorul caselor in care locuiesc sau al lucrurilor pe care le manipuleaza. Caragiale nu este un descriptiv vizual. Impresia atat de vie a mediului (chiar a mediului social, o categorie literara a vremii pe care de altfel scriitorul o ironizeaza. Vezi "O blana rara", 1896, Opere, III, p. 266, si observatia lui Zarifopol, p. 343) provine din implicatiile valorii personajelor, surprinse in nota vocabularului, a intonatiilor, a particularitatilor sintactice si stilistice, incat ni se pare a vedea aievea oamenii si inconjurimea lor, numai pentru ca suntem pusi in situatia de a-i auzi atat de bine. Tudor VIANU, "Scriitori romani", Bucuresti, Editura Minerva, 1970.

Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro