Moribundus sum: Heidegger si problema mortii

“A intelege moartea” pare a fi vocatia profunda a filosofiei. Nu este intamplator ca, la inceputul istoriei sale, ea capata numele de “pregatire pentru moarte.” Intr-adevar, intelegerea inseamna pregatire si pregatirea inseamna intelegere. Nu poti fi-gata-de, adica pre-pregatit, decat intelegand. Iata ce inseamna, de fapt, a te pregati in intelegere, cand in joc este moartea? Sau ce inseamna a pregati intelegerea insasi in fata mortii care o asteapta? Faptul ca o pregatire este necesara nu arata oare ca fiinta ce sta in orizontul mortii, nu este de fapt, pregatita pentru moarte? Nu inseamna acest lucru ca in viata naturala, spontana, nereflectata, noi suntem determinati de o funciara nepregatire in fata mortii si, deci, de o esentiala neintelegere a ei? Oricand ar veni, moartea nu vine doar “prin sur-prindere”, ci si prea devreme, un “prea devreme” pentru care nu suntem inca pregatiti, un “prea devreme” pe care nu ne-am invatat inca sa il “asteptam” si pe care nu stim inca sa il intelegem. Lucrarea de fata isi propune sa analizeze fenomenul mortii in cadrul analiticii heideggeriene a Dasein-ului din “Fiinta si Timp”. Centralitatea acestei teme, precum si caracterul ei dramatic, au facut ca “Fiinta si Timp” sa aiba un ecou amplu, inca din prima etapa a receptarii sale. Este o tema care, tratata cu toata rigoarea pe care o revendica, va putea deschide nucleul cel mai profund al analiticii existentiale a Dasein-ului si al proiectului ontologic heidegerrian ca intreg.

Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro