Ion Creanga. Viata si opera

Ca si in cazul lui Eminescu; am incercat a face portretul lui Creanga interpretand documentele. N-am facut descoperiri noi; afara de putine (de acum inainte nici nu se mai pot afla decat doar pre-ciziuni de date); dar pricepatorul in materie isi va da seama; credem; de felul nostru de a citi si de al altora. Judecatile asupra operei le-am unit cu naratiunea biografica intr-un portret totalitar; deoarece opera se afla; intrucat il priveste pe Creanga; strans legata de existenta lui. Portretul acesta este o lucrare de curata stiinta. Informatia este riguroasa si completa; orice propozitie e documentata; in sfortarea de a crea literar; nu ne folosim decat de mijloacele pe care le ofera compozitia; inlaturand; de pilda; din text discutia izvoarelor; neintroducand in naratiune elementele anacronice. Dialogurile sunt citatiuni; descriptiile sunt bizuite pe observatie si izvoare. Spre a folosi amintirii lui Creanga; facand cartea atragatoare pentru cititor; am inlaturat asa-zisul aparat critic; care da un aer de mare eruditie; dar care in materie de istorie literara este o mistificatie. Pentru cercetatorul stiintific am recurs la o simplificare; pe care o inlesneste faptul ca toate scrierile despre Creanga sunt articole scurte in care amanuntele sunt usor de gasit; fara aratarea neaparata a paginii. Am dat numere de ordine bibliografiei. Aceste numere le-am raportat in text. Cine voieste sa stie de unde am scos o afirmatie cauta numarul la bibliografie si gaseste astfel articolul folosit. Se va zice; probabil; ca si despre monografia eminesciana; ca totul e ?discutabil?. Iata o vorba fara noima. Orice propozitie din momentul formularii ei devine discutabila; discutabilitatea si obiectivitatea fiind doua notiuni corelative. Nici nu mai poate fi indoiala ca Creanga de aici este reprezentarea noastra; fiindca el nu poate trai decat pe rand prin opera de interpretare a fiecaruia. Dar interpretarea aceasta e obiectiva; pentru ca se bizuie pe documente. Oricat s-ar incerca altcineva sa dea o alta imagine ?mai obiectiva?; el nu va putea decat sa ajunga cam la aceeasi viziune cata vreme izvoarele sunt aceleasi; sau; in sfarsit; la o impresie arbitrara; parasindu-le. Criticul porneste de la documentul esential al operei din perspectiva caruia apreciaza relatarile despre om si; confruntandu-le in acelasi timp cu documentele de arhiva; creeaza cel mai plauzibil portret al scriitorului si nu numai al lui; dar si al tuturor semenilor cu care in decursul vietii sale a venit in contact (nu lipsesc Eminescu; Maiorescu; junimistii; clericii; colegii lui Creanga; institutorii; colaboratorii lui la manuale; rudele apropiate; sotia; tiitoarea; fiul). Se vad resursele romancierului in descrierile de mediu si in portrete; in atentia acordata anecdoticii de savoare; in usoara ingrosare a figurilor (Creanga e un cleric fara prejudecati religioase; un pedagog empiric extraordinar; un epicurian in viata de toate zilele repudiind nelinistile metafizice; femeia care nu-i respecta; un polifag homeric; nedispretuind bautura; un ironist cu comportari nastratinesti; jovial; avand mereu o parimie pe limba; un anecdotist slobod la gura placandu-i totdeauna a inveseli adunarile; a rasturna sacul cu minciuni fara reticente; avand totusi o foarte inalta consideratie despre arta)... Al. Piru

Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro