Insula comorilor

Ca azi il tin minte cum s-a apropiat cu pas greoi de usa noastra; insotit de-un hamal; care-i ducea lada cocotata pe-o roaba. Marinarul era barbat inalt si voinic; cu mers leganat de urs si cu fata arsa de soarele tropicelor. Parul adunat cosita si mirosind tare a pacura ii cobora pana la gulerul slinos al caftanului; care mai pastra o vaga culoare albastrie. Avea niste maini cioturoase; pline de zgarieturi si cicatrice; cu unghiile negre si roase; iar varca ce-i brazda fata era rosie-lucioasa; oribila la vedere. ?in minte asijderea ca necunoscutul s-a oprit; a privit o vreme la apele golfului; tot sasaind printre dinti o melodie; si a prins sa-i zica deodata un vechi cantec marinaresc; pe care l-am auzit apoi de nenumarate ori din gura lui: Lada mortului cea grea; lu-hu-hu; si-un sip de rom! Cin' spe handralai tinea; lu-hu-hu; si-un sip de rom! Scrisa in anii 1880-1881 sipublicata initial cu pseudonimul "Capitan George Nort"; "Insula comorilor" n-are nici un rand plictisitor (ceea ce corespunde intocmai exigentelor autorului). Tonalitatea confesionala; vibratia incordata si agreabila a stilului sobru; angrenarea personajelor intr-un subiect frapant; plin de conflicte si rezolvari romantico-dramatice; tensiunea sporita a manifestarii personajelor dau universului acestei opere o tinuta si o pregnanta artistica impunatoare. De aici si paralelismele justificate facute intre "Insula comorilor" si "Doamna Bovary" a lui Gustave Flaubert de catre Richard Aldington; biograful lui Robert Louis Stevenson. Dar prospetimea; atat acea a mesajului artistic; cat si a stilului vibrant; pe care o aduce in genere romanul sau de aventuri; nu sta numai in dinamismul; exuberanta si in sobrietatea lui stilistica; ci; intai de toate; in insasi conceptia si viziunea interioara a autorului asupra problemelor abordate si interpretarii si realizarii personajelor. Deoarece; cum spunea Henry James; Stevenson voia sa dezvolte publicului cititor "sentimentele cele mai alese - neastamparul; cutezanta; hotararea; pasiunea; curiozitatea; nobletea; elocventa si prietenia". Cultul extraordinarului pe care il opune realitatii cotidiene respective i-a dictat evident lui Stevenson sa lupte intreaga viata pentru o maxima posibilitate de realizare a visului; comoara caruia i-ar putea trezi cititorului anume emotii si i-ar aprinde interesul; l-ar agita si i-ar destepta si stimula simtirea si imaginatia.