Douasprezece povestiri calatoare

Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la inceperea unui roman. Caci in primul paragraf al unui roman trebuie definit totul:structura, ton, ritm, lungime si uneori chiar si caracterul vreunui personaj. Restul este placerea de a scrie, cea mai intima si solitara care se poate imagina, si daca nu-ti petreci restul vietii corectindu-ti cartea e fiindca aceeasi rigoare de fier de care e nevoie ca s-o incepi se impune si ca s-o termini. Povestirea, in schimb, nu are nici inceput, nici sfirrsit: se leaga sau nu se leaga. 

Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro