Cronos autodevorandu-se... Angoasa putrefactiei Memorii IV

?Hotarat lucru, Dumitru Popescu nu poate sta departe de masa de scris. Dat fiind ca personajul, in calitate de autor, are ce spune, e foarte bine.Dupa cateva tentative interesante de-a lungul anilor ?90 (Vezi Am fost si cioplitor de himere si Elefantii de portelan ...) deloc plictisitoare, Dumitru Popescu revine acum cu un proiect aparte: propriile memorii. Un om atat de apropiat de centrul puterii politice din Bucurestiul anilor ?60-?80, atat de apropiat lui N. Ceausescu si atat de avizat in privinta prioritatilor propagandistice ale fostului regim nu putea lua o decizie mai inteleapta decat scrierea propriilor memorii.
O precizare: formal D. P. nu scrie deloc rau, are o stapanire a frazei si un control asupra cuvintelor pe care multi dintre colegii politici de generatie ai domniei sale si le-au dorit aprins, fara a le atinge.
Atmosfera, esecurile, temerile sau reusitele epocii Ceausescu, toate sunt de urmarit in memoriile lui D. Popescu. Deseori supraadmirativ fata de ?carmaci?, alteori lucid si ironic, D. Popescu ramane un reper.
Intr-o istorie atat de complicata, un reper e foarte valoros.? Adrian Cioroianu


Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro