Comunicarea sociala de la mit la ritual

Daca intelegem cuvantul comunicare atat in sensul sau restrans, cat si in sens larg, constatam ca atunci cand cineva este in prezenta celuilalt, activitatea sa are toate caracteristicile unui angajament la termen: ceilalti ii acorda incredere in mod normal si ii ofera cand se afla in prezenta lor varianta opusa a unui lucru, a carei veritabila valoare o vor putea stabili dupa ce nu vor mai fi impreuna. (Erving Goffman, La mise en sccne de la vie quotidienne)

La inceput a fost Cuvantul!

Dogonii disting doua feluri de cuvant pe care le numesc cuvant uscat si cuvant umed. Cuvantul uscat sau cuvantul dintai, atribut al Spiritului Dintai Amma, inainte ca el sa fi infaptuit creatia, este cuvantul nediferentiat, fara constiinta de sine.
Cuvantul exista in om, ca in orice lucru, dar omul nu-l cunoaste: acesta este cuvantul divin, in valoarea sa potentiala, si, pe planul nostru microcosmic, este inconstientul.
Cuvantul umed este principiul insusi al vietii si a incoltit in oul cosmic, este cuvantul care a fost dat oamenilor. Acesta este sunetul care se poate auzi, considerat ca fiind una din expresiile semintei masculine, intocmai ca si sperma.
Pentru populatia bambara, a carei totalitate a cunostintelor mistice este continuta in simbolistica primelor douazeci si doua de cifre, Unu, unicitatea primara, este cifra Stapanului Cuvantului si a Cuvantului insusi.
Notiunea de cuvant care fecundeaza, de verb purtator al germenelui creatiei, avandu-si obarsia in zorii acesteia, ca prima manifestare divina, inainte ca lumea sa se fi plamadit, se regaseste in conceptiile cosmogonice ale multor popoare. Este intalnita in Africa de Nord (dogonii), sau se regaseste la indienii guarani din Paraguay, pentru care Dumnezeu a pus bazele limbajului, inainte de a materializa apa, focul, soarele, ceturile datatoare de viata si, in fine, primul pamant.


Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro