Cerebrologie si filosofie. O privire asupra dualismului

"Ideea de a scrie aceasta carte mi s-a impus la inceputul "Deceniului creierului" (1991-2000), cand am citit in mod oarecum intamplator acea culegere de studii intitulata L?ame et le corps si subintitulata Philosophie et psychiatrie , un fel de manifest al dualismului la sfarsit de secol XX. Aici, pana si un filosof  "resolument materialiste" (caracterizarea ii apartine coordonatorului culegerii) ca Andre Comte-Sponville, universitar de la Sorbona, marcat vizibil de conceptia lui Aurelius Augustinus si sedus euforic de butada "philosopher, c?est penser sans preuves? (pentru care are drept de autor), sustine in mod cu totul deconcertant ca "daca creierul meu este acela care gandeste, el ma poate insela in toate, inclusiv in ceea ce priveste existenta mea", motiv pentru el de a se intoarce la Descartes si la gandirea pura, care nu are nevoie de corp, dar si la problema, "unirii sufletului cu corpul", desi aceasta problema el o declara de la bun inceput - si pe buna dreptate, de altfel - drept "evidemment inintelligible". Asemenea reflectii, ca si acelea ale lui Jean-Marc Alby, care vrea sa dea o platforma filosofica transsexualilor ce pretind a avea un suflet de femeie intr-un corp de barbat, ori ale lui Michel-Pierre Haroche, care pare incredintat ca "nu creierul meu gandeste, ci eu, caci creierul meu este obiectul gandirii mele si al cunoasterii mele", ca si reflectiile similare ale multor altora, constituie pentru noi dovada faptului ca paradigma dualista, pe care Descartes a investit-o in secolul al XVII-lea, cu prestigiul geniului sau, este aproape la fel de viabila si in prezent, aratandu-se a fi un obstacol serios in calea afirmarii teoriei identitatii creier-mental (mental-physical identity theory), care isi are originea tot in secolul al XVIII-lea, in opera lui Spinoza, dar care nu are evidenta facila pe care o au intotdeauna miturile." LEONARD GAVRILIU

Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro