UIMITOAREA EPOPEE A LUI VUZAN, CAPITAN-TUZAN SI A AGHIOTANTULUI SAU, PHISTIR, SERGENTU’ FIR

UIMITOAREA EPOPEE A LUI VUZAN, CAPITAN-TUZAN SI A AGHIOTANTULUI SAU, PHISTIR, SERGENTU? FIR
PoHeme scapate de sub control

Ilustratii: Sonia Tibacov
Designul copertei: Serban Foarta
Sigla colectiei: Doru Tulcan

Versurile pe care vi le propun sunt, asadar, naive sau fals naive, copilaresti si rafinate in poticnelile lor voite, ironice si tandre laolalta, ori sclipind uneori sardonic, dar intotdeauna ludice.

L U D E X

Numele colectiei noastre, LUDEX, deriva, bineinteles, din latinescul ludus ?joc?, plus -ex , sufixoid publicitar (ca in, de pilda, merceonime ca STIREX, PIREX, MODEX, BUCLEX, si altele de acest soi). Atunci cand LUDEX are, fatalmente, sa-si incheie existenta (lunga/scurta?), cand va ajunge, deci, ex-LUDEX, ? intre sufixoidul amintit si, absolut identica acestuia, particula anterioritatii ireversibile (si triste): ex- , ceea ce, totusi, va ramane intreg e tocmai lud(us) ?jocul?. Altminteri, numele colectiei este o limpede aluzie (cf. si verbul alludere ?a se juca?) la venerabilul concept de homo ludens (al lui Huizinga). Caci, evident, nu suntem primii, nici singurii pe lumea asta, carora le-ar placea ca gratia sa atenueze, cat de cat, dizgratia conditiunii noastre: ponderea, lestul/restul, gravitatia, ?Greul Pamantului?, adica (sau, daca nu, o parte, baremi, din vesnica morozitate a ?oamenilor gravi, gravi, gravi?, vorba poetului Charles Cros), ? jocul fiind o ?garantie palpabila?, ca si o ?intretinere constanta a reflexului libertatii? noastre (cu un cuvant al lui G. Liiceanu). De unde sfatul, in exerga colectiei, al lui Max Jacob: ?Sariti coarda, coborand o scara: n-o veti mai atinge cu piciorul.? Fara a minimaliza nicio modalitate, alta, de contestatie si protest, acestea, in colectia noastra, sunt ludice prin excelenta. Altmin­teri, numele colectiei ar fi fost altul decat

L U D E X

Grotesc, burlesc,
funambu(r)lesc,
baroc ad-hoc
si compozit,
ca, in Maroc,
un iarmaroc
cum nu s-a prea mai aozit
de cand canta la nai sitarul,
si,-n rest, cimotie cu Pitarul
Hristache,
dl Radu I.
Petrescu,-avand a innegri
un teanc de foi, ? culorii gri
i-o prefera pe-aceea mov
si lui Cutare, pe Dimov,
adept al curbi-
liniei ( Urbi
& Orbi )
si-al Povestei Vorbii , ?
astfel ca dl Radu I.,
ca Macedonski, la guzl?,
canta,-n lila,
la-do , do-la ,
si,-n indigo,
do-la, la-do ,
adica sexta,
basca textul
unor comedii-n gen praetexta , ?
carora dl Radu I.
Petrescu le e(ra) pretextul
si muzichiia (cu trei i ). Serban Foarta


Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro