Revolutia din departare

In colectia Actual se transforma in carti acele manuscrise  si "proiecte" care pun, prin caracterul lor de actualitate si de stringenta, probleme de mare rezonanta in spatiul public.  Desigur, nu se intampla de la sine ca actualul si stringentul sa si faca obiectul dezbaterii si preocuparii publice, sau individuale. Noi incercam nu numai sa supunem atentiei cititorului  intrebari ce se pun, ci sa sa-l influentam sa si le puna pe cele esentiale.

Exista oare, la nivelul anului 2011,  preocupari mai actuale si mai stringente decat cele doua teme ale culegerii de confesiuni  propusa de Cristina Hermeziu  sub titlul Revolutia din departare? Cu siguranta nu. Iata-le: 1. exodul  de neoprit al tinerilor intelectuali din Romania, imediat ce granitele s-au deschis, de neoprit pana azi; 2. mirajul, frustrarile si umbra aruncata asupra prezentului de ceea ce unii refuza sa numeasca "revolutie", preferand in cel mai bun caz termenul de "evenimentele din decembrie 1989". Ele sunt adevaratele obsesii nu deajuns de constientizate, in discursul public de azi si in mintile noastre ale tuturor. In orice caz, in depresia endemica a societatii romanesti actuale. Cei 30 de romani plecati, sau cum spune Adrian Cioroianu, in prefata, care au fugit de propria romanitate, unii dintre ei nume deja cunoscute, povestesc pasionant si dureros cum s-au despartit de tara lor, ce ar fi putut sa-i opreasca sa plece, ce i-ar face sa se intoarca. Confesiuni pline de invataminte si in plus admirabil scrise.

?A pleca? (din Romania) a fost unul dintre cele mai interesante, obsesive si transformatoare verbe ale limbii romane din anii ?90.

A ramas la fel intr-o buna parte a urmatorului deceniu, desi ratiunile plecarilor s-au mai nuantat ? pe masura ce plecarile, numeric, au crescut mai abitir. Cum se explica aceasta? Colivia predecembrista pe care o numeam ?acasa? era atat de bine sudata inainte de 1990, incat strainatatea, pentru cei mai multi dintre romani, era o chestie vizibila la televizor (chiar si aici din ce in ce mai rar), pe coperta cataloagelor Neckermann si pe curbele de tabla ale cutiilor de ness Amigo.

In aceste conditii, plecarea din tara a avut, in anii care au urmat, toate datele unei eliberari asumate la propriu.

?A pleca? sau ?a ramane? din/in Romania inseamna, pana la urma, optiuni individuale care trebuie de-dramatizate. Acest lucru inca nu se intampla in Romania, din motive prea multe fie si pentru a le inventaria aici. Dar volumul propus de Cristina Hermeziu ? si de interesantii sai coautori ? este nu numai un pas in directia buna, ci si un pas mai sus: adica in sensul in care romanitatea nu doar va fugi de ea insasi, ca pana acum, ci va gasi si un moment de reflectie calma, pentru a lua ceva distanta de propriile-i clisee, pentru a privi spre sine si a incerca sa se redescopere, intelegandu-se ceva mai bine. - Adrian Cioroianu 

Am invatat, in mai bine de zece ani de jurnalism, ca stirile sunt despre politicieni si vedete, iar reportajele ? cele care iti taie rasuflarea ? despre oameni obisnuiti. De aceea i-am cautat in lumea larga nu neaparat doar pe romanii ajunsi pe culmi de notorietate ? oricum dai peste ei ?, ci pe romanii plecati de acasa, dispusi sa descifreze, retrospectiv, gestul lor de iesire radicala pe usa deschisa de Revolutia din 1989, dintr-un spatiu presupus familiar, securizant. Adunandu-le povestile, mi-am dat seama ca drumul parcurs de ei de atunci pare un straniu cordon ombilical, care ii tine liberi, pentru ca isi cara istoria/revolutia dupa ei, dar nu mai apartin total niciunui loc.

Pentru ca cei de acasa au ramas acasa si pentru ca, plecati fiind, unii au stiut sa se intoarca, romanii din exil au un punct de plecare. Istoric, si mai ales simbolic, am fixat acest punct de plecare la momentul Revolutiei din 1989. Ce ramane din ea, dupa 20 de ani, pentru romanii care au ales sa fie cetateni ai lumii, indepartandu-se de casa? Ce ramane din identitatea de roman, la 20 de ani de la Revolutie si la mii de kilometri departare de tara? Ce fata arata lumii Romania, la 20 de ani de la Revolutie, in oglinda (re)sentimentelor celor expatriati? In decursul unui an de zile si el simbolic ? 2009 ? am intalnit romani, am schimbat, pe internet, 500 de mesaje pe aceasta tema si am cules, pana la urma, 30 de destine. Demersul meu ramane unul jurnalistic: subiective, particulare, problematizante, povestile exilatilor, scoase din anonimat, devin exemplare. Chiar stim de ce au plecat, ce gandesc, ce simt si cum traiesc romanii plecati? - Cristina Hermeziu 

Cristina Hermeziu este jurnalista si traducatoare. S-a nascut in 1971 la Iasi. Este licentiata a Facultatii de Litere. intre 1996 si 2004, este realizatoare de emisiuni la TVR Iasi, reportajele sale fiind distinse cu numeroase premii. In 2005, obtine titlul de Doctor in Filologie, cu teza Expresivitate si persuasiune in limbajul televizual.

Intre 2004 si 2006, este cercetator bursier la Universitatea Paris II si Institutul Francez de Presa. Colaboreaza cu RFI la emisiunea ?Kiosque?, publica articole in Courrier Inter­national si studii de teoria comunicarii in Hermes (CNRS). Corespon­dentele sale de la Paris sunt publicate de Evenimentul zilei, Dilema veche, Observator cultural, Opinia studenteasca, Suplimentul de cultura. Din 2004, s-a stabilit la Paris.


Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro