Pasarea Phoenix - Capodopere si texte fundamentale (vol. X)

Este foarte greu de compartimentat o opera lirica atat de vasta, dar daca acceptam ca orice impartire este imperfecta si nu are alt rost decat acela de a facilita studiul, putem spune ca poezia lui Eminescu se concentreaza in jurul a opt mituri care vin si dispar pentru a reaparea in alte poeme, sub infatisari si cu conotatii schimbate. Ele comunica intre ele si adeseori fara de veste isi schimba locul intr-un discurs in care amanuntul este obserbat din unghi cosmic. a) Este, intai, mitul nasterii si mortii universului, acela din "Memento mori", "Muresanu", "Gemenii", "Rugaciunea unui Dac", "Scrisoarea I", etc. "Masinaria lumii" este vazuta de sus, filozofic, incepand cu momentul genezei si incheind cu stingerea imaginata de un poet al apocalipsului. b) Al doilea mit, legat de cel de dinainte, este mitul istoriei. "Masinaria lumii" este judecata, acum, in perspectiva istorica si cu criterii morale. De la "Epigonii" si "Imparat si proletar" pana la "Scrisoarea III", poemele explica mersul lumii si sunt organizate pe ideea unei incompatibilitati fundamentale: aceea dintre plenitudinea si intelepciunea trecutului si caderea prezentului. Un Eminescu satiric, vizionar, poet al unei imense scarbe sau, dimpotriva, inflacarat aparator al valorilor traditionale, se manifesta in interiorul acestui vast spatiu liric care aduna un numar mare de teme si fantasme. c) in raport cu miturile anterioare si al treilea, mitul dascalului (inteleptul, magul) care stie sa citeasca semnele intoarse din cartea lumii si apara legea veche. El este urmasul zeilor din timpurile mitice si traieste intr-o pestera misterioasa sau in umbra zidurilor egiptene. Aici isi afla loc (aici si in vecinatatea miturilor citate mai inainte) metafizica negatiei absolute din "Rugaciunea unui Dac", blestemul din "Gemenii" sau rugaciunea teribila din "Andrei Muresanu "sub presiunea raului universal si a coruptiei istorice. d) Al patrulea mit eminescian este mitul eroic cu nuanta idilizanta din micile poeme bucolice si cu aceea filozofica din Luceafarul. Expresia lui este variata, si intr-un loc sugereaza voluptatea adormirii, in altul, melancolia incompatibilitatii dintre barbat si femeie, nostalgia neimplinitii, chipul dulce, oximoronic. e) Urmeaza mitul oniric (al cincilea, deci, in numaratoarea mea) si el insufleteste poemele si prozele care imagineaza lumile posibile, spatiile cosmice, taramurile in care stapaneste o alta ordine si creste o alta flora. Aici se desfasoara existentele paradisiace care scapa de masinaria lumii istorice. f) Un nume trebuie gasit pentru alt mit (al saselea), acela care sugereaza, la Eminescu, existenta unui spatiu de securitate pentru spiritul romantic bolnav de nemarginire, ostil fata de limitele existentei marunte. Sa-i spunem, poate, mitul intoarcerii la elemente, bazat pe ideea "recosmicizarii" omului. Codrul este un element recurent in acest posibil spatiu de securitate. Peisajul nu-i numai o stare de suflet, este si locul in care spiritul romantic regaseste ritmurile marelui univers. g) Urmatorul mit (al saptelea) exprima pozitia si rostul creatorului in raport cu toate celelalte experiente ale spiritului. Mitul creatorului, deci, si filozofia lui de existenta. "Oda (in metru antic)" si "Luceafarul" sunt poeme tipice pentru aceasta categorie, desi formele lor lirice sunt atat de diferite. h) Este, in fine, si un mit al poeziei care se manifesta sub doua infatisari: prima e directa, explicita (poezia ca tema de reflectie in poem, poetul care pune "haine de imagini pe cadavrul trist si gol"), iar a doua - si aceasta este esentiala - este indirecta, ca expresie a unei muzicalitati interioare profunde, un orfism generalizat, o muzica inconfundabila care devine semnul de identitate al eminescianismului, ideile, starile de suflet, un mod de a fi in lume, viziunile, miturile de care am vorbit pana acum, toate vin si se pierd intr-un discurs esentialmente muzical. Obiectele materiale trec, inainte de a ajunge in poem, printr-o invizibila camera de muzica. Poezia este inainte de orice o muzica incorporata in limbaj. Universul exista ca sa justifice aparitia acestei "Carti a Sunetelor" care se armonizeaza.

Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro