Ceaslovul satelor

"Ultimul poet al satului" avea sa fie primul sau mare poet care sfida disperarile si ratacirile formaliste ale colegilor sai, ca si ale multor contemporani europeni, cu un vers ingenuu, de o senina tristete, in care originea de lut a fost luminata de cele mai nobile raze stelare. In cazul marilor ingenui traducatorul va trebui sa imbine principiul alternativ cu "tehnica inocentei dintai". In versurile, pe care ni le-a oferit din Esenin, Igor Cretu a transpus nu sonoritatea ca atare, ci domoala muzicalitate a originalului, sunetele stinse, ranite de propria lor miscare in spatiul liric: "Zarile alene/Dau in jur ocol/Si argint din gene/Scutura domol", "Se alinta molcom in lumina/Si clatesc mestecenii din pleata. /Verzi cerceii nu se mai alina. /Argintia roua arde toata". Nivelul fonetic tradeaza unul mai inalt, al destteptarii firii, al logodirii sufletului cu tot ce-i viu, cu orice miscare a viului. Mihai Cimpoi

Vezi mai multe detalii pe libraria ishop.ro