CURCUBEIE (vol. I si II)

Popasuri ale tinere?ii mele (volumul I)

Patrick Leigh Fermor: Via?a lui Matila Ghyka a nsemnat o succesiune excitant? ?i poate contradictorie, dar de fapt - ?i dincolo de aparen?e - de ncarn?ri armonioase ce se completau una pe alta. n Curcubeie, el aminte?te, privind dojenitor amuzat n urm?, c? n tinere?e avusese ambi?ia s? devin? un "om complet" al Rena?terii, asemeni lui Pico della Mirandola. n ciuda rezervelor sale, a ajuns exact a?a. Via?a i-a fost o succesiune de sinteze: romantic cu clasic, ortodoxie cu catolicism, matematic? ?i poezie, geometrie ?i electronic?, fizic? ?i estetic?, ceremonii ?i via?? boem?, reac?ii ereditare ?i liberalism dobndit, gndire ntemeiat? pe studiu ?i teze ?tiin?ifice, cu nout??i, ecua?ii n form? de sonete, precizia exegezei tehnice ?i filosofice, cu fascina?ie pentru alchimia incantatorie ?i subcon?tient? a limbajului, emo?ie ?i analize, magic ?i ra?iune, visuri ?i logic?. Am dreptate - m? ntreb - s? aflu n aceast? n?iruire de antiteze reconciliante, ce se poate diversifica leg?tura unic? ntre dou? extreme caracteristice? S? fie ntlnirea ?i interac?iunea lumii fluide, hiperboreene a Moldovei cu claritatea luminoas? ?i precizia Fran?ei?

Fericit ca Ulise... (volumul al II-lea)

Matila Ghyka: Paul Valry mi-a permis s? pun n prefa?a la Nombre d'Or o foarte frumoas? scrisoare, bogat? n n?elesuri, trimis? dup? ce a ap?rut Esthtique des Proportions. Am fost foarte mndru, desigur, s?-mi v?d numele al?turat celui al contemporanului pe care l admiram cel mai mult. Afec?iunea mea pentru Paul Valry era poate mai abstract? dect cea resim?it? pentru Fargue. Cu el sim?eam c? am privilegiul de a fi lng? un geniu la fel de universal ?i de puternic ca Platon, f?r? ca din aceast? cauz? rela?ia cu el s? devin? ap?s?toare sau obositoare, deoarece era, a?a cum am l?sat s? se n?eleag?, la fel de firesc ?i de bine dispus ca ?i Fargue. Ca ?i acesta, se bucura de dulcea?a ?i de frumuse?ea vie?ii din plin, dar cu un dram de melancolie datorat unei st?ri de spirit filosofice, care-l f?cea s? perceap? vanitatea onorurilor ?i a succeselor. n ciuda scepticismului lui, dragostea i p?rea a fi, n lumea iluziilor, iluzia cea mai valabil? ("chiar sclipirea unui sn gol ivit din c?ma??"). Ca ?i Mallarm, visa un ideal feminin aproape irealizabil; ca ?i la maestrul ?i precursorul lui, acest ideal nchidea n el un amestec de cur??enie trufa?? ?i senzualitate, ca reflect?ri ale arhetipului feminin ce-i obseda pe amndoi mae?trii.